1. Cine esti? Ce faci acum?

Salut! Sunt Milena, UX designer, co-organizator al grupului de Meetup Design Club Timisoara… de fapt sunt o fire idealista, conform unora perfectionista, careia ii place sa ajute, sa rezolve probleme si sa organizeze, modul si mijloacele prin care o fac variaza 🙂

2. Ce inseamna UX designer?

Lasand la o parte responsabilitatile atribuite acestei pozitii in diverse companii, user experience (UX) design-ul inseamna un proces care ajuta oamenii sa isi indeplineasca nevoile intr-un mod optim, placut, fara sa intampine piedici sau sa dezvolte sentimente negative – wow ce ciudat suna in romana, ma simt din nou ca atunci cand trebuia sa le explic parintilor si rudelor mele cu se mananca treaba asta SF pentru care vreau eu sa renunt la profesia mea pentru care “m-am chinuit atat de multi ani”

3. Care era activitatea ta inainte de a intra in IT?

Milena, de la medic la UX Designer

Milena, de la medic la UX Designer

Inainte sa decid ca viata e prea scurta pentru a fi frustrat, nefericit si a lupta continuu cu un sistem care nu se va schimba prea curand si care te impiedica sa faci ceea ce trebuie, am fost medic. Medicina am ales-o pentru ca am vrut sa ajut oameni, sa simt ca fac ceva util si important (v-am spus ca sunt idealista). Asa ca in ciuda pregatirii mele umaniste am ales sa merg la facultatea de medicina generala. Apoi am profesat ca medic rezident timp de 1 an si 4 luni, timp in care am avut parte de o serie de experiente neplacute care m-au indemnat sa spun “stop!”. Medicina mi-a placut si imi place in continuare la un nivel teoretic, dar practic nu am putut sa ma obisnuiesc cu modul de lucru din tara noastra, cu coruptia si lipsa de interes. Asa ca mi-am dat demisia, nu in ideea de a renunta la medicina (inca ma identificam cu profesia mea si nu puteam concepe sa fac altceva), dar in ideea ca trebuie sa fac ceva, nu doar sa ma plang. Iar, pentru a descoperi ce e acel ceva, in prima faza am simtit nevoia de o pauza si distanta pentru a putea evalua obiectiv situatia.

4. Cum ai aflat de IT?

Despre “viata din IT” stiam destul de multe datorita faptului ca sotul meu este programator, majoritatea prietenilor nostri, cat si fratele meu lucreaza in acest domeniu. Iarba a parut intotdeauna mai verde de partea asta a gardului, iar prin comparatie majoritatea dificultatiilor de care se plangeau ei pareau minore, ba chiar mofturi fata de situatiile cu care ma confruntam eu. In plus, pare sa fie singurul domeniu care functioneaza cum ar trebui la noi in tara – adica la standarde similare cu cele din strainatate.

5. Cand te-ai hotarat sa te apuci de IT si care au fost primii pasi?

Dupa cum ziceam mai devreme, cand mi-am dat demisia nu a fost cu gandul de a renunta la domeniul anterior. Initial am vrut sa plecam din tara, dar contextul, lipsa de elan si credinta ca niciunde nu e perfect, cu atat mai putin daca nu ai familia si prietenii aproape, ne-au facut sa ne razgandim. Dupa ce am luat decizia de a ramane in tara si implicit cea de a renunta la medicina a venit partea cea mai grea din aceasta tranzitie. Mai grea decat momentul cand mi-am dat demisia, sau cand a trebuit sa le explic oamenilor de ce renunt la o cariera pe care eu mi-am ales-o, care nu mi-a fost impusa, care mi-a placut si pentru care am luptat mult timp. Perioada despre care vorbesc este cea in care am stat acasa si a trebuit sa ma hotarasc ce sa fac mai departe.

Scopul meu a fost sa gasesc o profesie care sa mi se potriveasca si care sa imi placa cel putin la fel de mult ca medicina, ceva la care sa pot sa fiu buna, dar care sa nu ma mai afecteze asa mult pe plan personal. Si bineinteles, ceva care sa imi ofere perspective mai bune de viitor si mai multa flexibilitate la noi in tara. Toate acestea fiind spuse, trecerea oarecum naturala a fost catre IT.

Initial am vrut sa invat programare, dar dupa cateva tutoriale mi-am dat seama ca nu ma atrage asa de mult si ca presupune un timp de pregatire mult mai indelungat decat eram eu dispusa sa aloc. Stiam ca incep de la zero, dar totusi sentimentele de vinovatie, inutilitate si nevoia de a descoperi daca am luat sau nu decizia corecta ma faceau sa imi doresc sa incep sa lucrez cat mai repede.

Ramanand in sfera IT, dar excluzand programarea, am cautat in continuare ceva care sa mi se potriveasca si mi-am adus aminte ca auzisem prin intermediul sotului meu si al unor prieteni de domeniile “Human-Computer Interaction” si “User Experience Design”. In afara de faptul ca imbina IT-ul cu psihologia, nu stiam prea multe despre ele, motiv pentru care m-am pus sa explorez. In prima faza m-am uitat pe Youtube si am citit articole despre ce presupune munca unui profesionist din aceste domenii, iar cu cat am aflat mai multe cu atat am fost mai convinsa ca e exact ceea ce cautam. Psihologia si modul in care functioneaza mintea umana au fost subiecte care m-au intrigat si pasionat mereu, iar descoperirea unui domeniu care se foloseste de ele pentru a dezvolata unelte digitale care sa usureze viata si munca oamenilor mi s-a parut fascinanta.

M-am hotarat ca vreau sa devin UX designer, asa ca am inceput sa caut articole de specialitate, cursuri online pe platforme de e-learning, carti… tot ce am putut gasi. Am facut research sa vad exact ce ar trebui sa invat, cu ce tool-uri trebuie sa ma familiarizez si cateva luni de zile nu am facut alt ceva decat sa incerc sa invat pe cont propriu cat mai mult.

6. Care au fost cele mai importante impedimente/bariere in procesul de invatare pentru reconversie profesionala?

Dificultatile pe care le-am intampinat au fost datorate volumului imens de informatie accesibile online si lipsa cunostintelor necesare pentru a o selecta (cand esti la incepu, totul pare important si esential de stiut), lipsa unui mentor sau a unei comunitati locale care sa ma indrume, trecerea de la teorie la practica si dobandirea experientei (notinuile teoretice sunt importante, dar pana la urma ce conteaza este mindset-ul potrivit, atitudinea corespunzatoare si skill-urile practice).

7. Cum te-ai mentinut motivata?

M-a atras foarte mult domeniul si mi-a facut placere sa il explorez. Pe langa asta, mi-am dorit sa invat cat mai repede ca sa ma pot angaja si sa nu mai trebuiasca sa stau acasa 🙂 Mi-am dorit sa fiu productiva si independenta, si am luptat pentru asta. Am vrut sa ma dezvolt si pe plan personal si sa nu mai fac aceleasi greseli pe care le-am facut anterior si am avut parte de sustinere morala de la cei dragi. Nu a fost mereu usor, in special in momentul in care am inceput sa imi caut efectiv de lucru, dar am incercat sa am o atitudine pozitiva si sa invat din experienta asta.

8. Cum ai ajuns la primul job in IT/Cum ai facut primii bani IT si cum a fost la început sa lucrezi intr-un nou domeniu?

Dupa o serie de interviuri esuate, de dezamagiri si de plansete am reusit sa ies din aria mea de confort si sa profit de orice oportunitate mi-a iesit in cale. Am participat la meetup-uri, am inceput sa fac networking online, am inceput sa imi trimit CV-ul la diverse companii chiar daca nu aveau job-uri active sau daca descrierea job-ului nu se potrivea exact cu experienta mea. Intr-un final am avut noroc si am obtinut primul meu job intr-o companie mica, romano-americana, unde lucrurile s-au miscat repede si am avut parte de multe oportunitati.

Nu am inceput pe pozitia care mi-o doream (internship de UX design), ci am fost User Research Assistant & Community Manager. In alte cuvinte m-am ocupat de o parte din cercetarea asociata proiectelor pe care firma le avea in derulare, iar pe langa asta m-am ocupat de social media marketing, am participat la o serie de workshopuri si evenimente. La inceput a fost dificil si au fost multe lucruri cu care a trebuit sa ma acomodez: sa invat sa lucrez pe Mac, sa stau 8 ore jos in fata calculatorului, sa vorbesc la per-tu cu toata lumea fara sa mi se para ca sunt aroganta, sa scriu mailuri scurte si la obiect… asta pe langa responsabilitatile proriu-zise. Partea de user research mi-a placut foarte mult, chiar daca nu faceam eu designul produselor digitale, aveam ocazia sa interactionez direct cu utilizatorii, aflam mai multe despre nevoile lor si descopeream arii de oportunitate. In schimb partea de marketing nu mi-a prea placut. Totusi, am incercat sa imi indeplinesc task-urile cat de bine am putut, am invatat mult si am reusit intr-un final sa avansez pe pozitia de UX designer. Apoi sediul firmei s-a inchis, si am luat-o de la capat. De data asta cu putin mai mult habar si o oarecare experienta, dar asta este o poveste pt alta data 🙂

9. Cum te simti acum ca UX designer?

Simt ca am invatat mult intr-un timp foarte scurt, dar stiu ca mai am mult de munca pana sa ajung la nivelul pe care mi-l doresc. Timisoara este inca in dezvoltare pe partea de UX, ceea ce inseamna ca este destul de greu pentru juniorii ca mine sa gasesasca oportunitati potrivite, joburi stabile, mentori si evenimente de specialitate. Asta ma face cateodata sa ma demoralizez, dar incerc in permanenta sa imi schimb mindsetul, sa caut activ ceea ce am nevoie, sa invat ceva din fiecare experienta si sa nu ma mai raportez la situatii ideale.

10. Ai cateva sfaturi/ hinturi pentru cei ce se apuca acum de invatat UX design, pe care, daca le-ai fi stiut ti-ar fi fost mai usor?

Incercati sa aplicati practic tot ceea ce invatati, cat mai repede. Incercati sa va organizati. Faceti-va un plan cu obiective masurabile si incercati sa va tineti de el. Lucrati la mici proiecte personale. Iesiti din aria de confort si incercati sa va implicati in comunitate, mergeti la meetupuri, interactionati cu oamenii din domeniu, cereti sfaturi. Invatati cum sa cereti si sa primiti feedback. Incercati sa priviti fiecare respingere si interviu esuat ca pe o oportunitate de invatare. Nu va descurajati si luptati pentru ceea ce va doriti! Suna a clisee, dar eu cred ca functioneaza 🙂  

(Visited 625 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *