Primul workshop de programare pentru elevi

Cum a luat fiinta primul workshop de programare pentru elevi?

Totul a inceput cu un email: “Buna ziua, Va invitam in Scoala Gimnaziala nr 149, Sector 3, Aleea Perisoru de la ora 8:00 pentru a le arata copiilor lumea minunata a programarii.”. Mailul venea de la Irina, invatatoare la aceasta scoala.
Apoi a urmat o conversatie telefonica in care am stabilit detaliile legate de logistica si in cateva ore totul a fost stabilit. Drept urmare, Luni dimineata la ora 8 eram in fata scolii 149. Nu mai calcasem pragul unei scoli de mai bine de 12 ani, de cand am terminat liceul. Initial am avut ceva temeri, deoarece, desi nu urmaresc stirile, inevitabil au ajuns la urechile mele informatii care ne arata cat de “minunat” este sistemul educational. Dar am plecat de la premiza ca nimic rau nu se poate intampla si am calcat pragul scolii.

Am fost intampinat de doamna invatatoare Irina si am fost condusi pe coridoarele scolii spre laboratorul de informatica. Pe langa noi zumzaiau elevi, in stanga si in drepta, zburdand spre clasele lor. In laborator asteptau 30 de copii de clasa a treia.

Cum ne-am desfasurat activitatea la whorkshopul de programare pentru elevi?

La inceput au fost putin intimidati (probabil de barba mea), dar dupa ce le-am zis ca vreau sa devin Mos Craciun s-au mai relaxat. Asa ca am putut incepe sa discutam despre tehnologie si la ce folosesc ei tehnologia. Apoi am aflat despre jocuri si ce jocuri joaca ei. Ba am vorbit chiar si despre sotron (jocul acela din copilarie in care topaiam toata ziua). Spre surprinderea mea toata lumea il cunostea, deci copii din ziua de azi nu s-au rupt chiar de tot de trecut. Bineinteles ca discutia despre sotron avea un scop ascuns, acela de a observa si diseca etapele jocului. Desi nu este nici o legatura evidenta intre sotron si programare, acest joc m-a ajutat sa introduc deplasarea personajelor dintr-un joc.

Pentru a invata sa programam deplasarea personajelor, structurile repetitive (repeta o actiune de x ori si repeta o actiune pana cand se indeplineste o conditie) si structurile decizionale (daca o conditie este indeplinita atunci o actiune ) ne-am folosit de platforma code.org (platforma despre care am scris in articolul De unde pot invata copiii programare). De pe aceasta platforma am folosit “Write your first computer program“. Am ales acest tutorial pentru ca mi-a placut ca l-a inceput este suficient de simplu cat sa fie inteles usor. Chiar si prescolarii de la FasTracKids l-au inteles repede cand am fost in vizita la ei. Dar, pe de alta parte, dupa cateva nivele, devine din ce in ce mai complicat. Gradul de dificultate al tutorialului se face introducand structurile repetitive si structurile decizionale.

In cele 45-50 de minute cat ne-am desfasurat activitatea, elevii au reusit sa ajunga pana la nivelul 17. Inca 3 nivele si am fi terminat tutorialul. Dar ceea ce conteaza cu adevarat este ca in mai putin de o ora, elevii au avut capacitatea sa inteleaga niste concepte de baza din programare intr-un timp foarte scurt. Si toate astea fara sa fie impinsi de la spate ci prin joaca.

Ba chiar era competitie pentru a iesi sa faca noul nivel.

Sunt convins ca daca am fi avut timp o zi intreaga ei ar fi avut energia si placerea sa facem toate tutorialele de pe code.org sau alte platforme similare. De ce? Pentru ca greu s-au dat plecati de la ora. Nu de alta, dar la usa astepta o noua clasa, de data asta Clasa Pregatitoare.

Modul in care ne-am desfasurat ora cu clasa pregatitoare, dar si cu clasa I a fost similar cu ce am facut cu cei din clasa a treia. Diferit fiind ritmul in care ne-am desfasurat activitatea si modul in care am explicat lucrurile. Pentru ca am vrut sa ne asiguram ca elevii inteleg ce se intampla si ce au de facut. Drept urmare numarul de nivele pe care am reusit sa le parcurgem cu ei s-a injumatatit, lucru normal de altfel.

De ce am fost socat?

Ah, si am uitat sa va spun de ce am fost socat. Socat am fost sa vad, ca desi in mass media se arata doar partile mai putin bune ale sistemului educational, in Scoala 149 din Bucuresti am avut ocazia sa intalnesc 3 doamne invatatoare foarte implicate si foarte atente cu copii si cu nevoile acestora. Si da, pe mine acest lucru m-a socat pozitiv si imi da speranta ca viitorul suna bine. Atat de pozitiv m-a socat incat le-am zis ca as avea incredere sa imi las copii pe mana lor.

Felicitari!