Acest articol este cel de-al patrulea din seria de articole “Drumul catre succes”. Din pacate, majoritatea persoanelor isi doresc schimbarea peste noapte. Iar marketingul multor companii hraneste acest vis irealist in majoritatea domeniilor, in special in programare si promoveaza “pastile” care te fac programator in 6 saptamani, intr-o luna, in 48 de ore. Realitatea este ca in spatele fiecarei povesti de succes este multa munca. Iar tu trebuie sa te bucuri de orice pas pe care il faci catre obiectivul tau, asa ne spune Maria. Dar noi la TV si pe internet vedem doar rezultatele pentru ca marketingul nu promoveaza munca din spate. Munca nu vinde.

Noi stim ca in spatele fiecarui succes sta multa munca. De aceea am invitat persoane care stiu ce inseamna sa ai succes si care au fost dispuse sa ne vorbeasca si de munca din spate, despre greutati, despre importanta perseverentei si chiar despre importanta esecului. Aspecte pe care noi nu prea avem ocazia sa le vedem. Iata ce mi-a povestit Maria.

1. Cine esti si ce faci?

Bună ziua! Mă numesc Grigoriu Maria-Luana, am 20 de ani și practic halterele de vreo 9. Sunt sportivă la CS Rapid București și până la epidemia aceasta mă antrenam și la lotul național.

2. Cum ai luat contact prima data cu sportul?

Cu sportul am luat contact de mică, am fost un copil foarte activ și foarte bun la sport la școală, însă de sportul de performanță m-am apropiat după ce la vârsta de 11 ani am văzut la televizor o competiție de haltere, iar a doua zi am simulat și eu ceva asemănător prin curte. De ziua mea, tata m-a luat de mână și m-a dus la CS Rapid pentru a practica. Chiar a fost un cadou frumos.

Maria Grigoriu, haltere - interviu invatam programare

3. Care au fost primii pasi catre sportul de performanta?

Trecerea a fost ușoară. La 2 săptămâni după ce m-am apucat, am avut primul concurs, un campionat municipal unde am luat locul 2 și m-am simțit în elementul meu, neavând emoții. De atunci mi-am dorit să continui deși erau oameni care îmi spuneau să nu fac invocând motive de genul: “nu mai crești “, “o să arăți ca un bărbat”, “nu vei mai face copii”, etc. Copii nu am, dar restul s-au dovedit a fi un mit.

4. Care au fost cele mai importante impedimente?

Drumul nu este usor, dar trebuie să știi cum să îl gestionezi. Cum am spus mai sus, cred că oamenii reprezintă cele mai mari bariere. Unii din ei nu sunt binevoitori, te descurajează, vor să îți taie aripile, sunt egoiști, și așa mai departe. Trebuie să nu îi iei în seamă și să mergi în continuare pe drumul tău. Cred că problema asta este valabilă în majoritatea domeniilor. Eu mi-am creionat deja o imagine despre mine in minte, așa că parerile altora sunt de prisos.

Unii vorbesc din răutate, alții vorbesc doar din perspectiva lor, iar asta nu este ceva rău. Intotdeauna este bine să apleci urechea la un sfat, dar depinde de care. Dacă simt că sfatul respectiv are o latură benefică, sunt dispusă să și aleg aceste părți din sfaturi. De obicei îmi place să privesc partea plină a paharului și dacă ceva mă poate ajuta în carieră sau în viață, țin cont de orice părere pozitivă.

Alte bariere eu nu cunosc.

5. Cum te-ai mentinut motivata?

Motivația cred că am luat-o din personalitatea mea. Sunt o fire căreia îi place să se depășească și căreia îi place concurența, așa că totul a venit de la sine.

6. Ai ajuns vreodata pe punctul de a renunta?

Probabil am avut vreun mic gând de a renunța când a existat vreo accidentare, pentru că acesta este cel mai mare risc la noi, dar am rămas optimista și am încercat să mă recuperez, iar cu răbdare să o iau mereu de la capăt.

Dupa o competitie care nu a iesit asa cum mi-am dorit mă simt groaznic, mai ales din punct de vedere psihic. Câteva zile nu mai dau dovadă de entuziasmul si optimismul care mă caracterizează. Totuși pun suflet în ceea ce fac si un eșec mă macină și sunt apatică o perioadă, dar mă gândesc care au fost greșelile care au dus la eșec și ce am de îmbunătățit. Apoi mă apuc din nou de antrenamente făcând ceea ce mi-am propus și evitând să mai fac greșelile respective. Este important să învățăm din greșeli.

7. In ce constau antrenamentele si cat de dificile sunt?

Aș putea să spun că fac în jur de 10 antrenamente pe săptămână, a câte 2 ore fiecare… Asta înseamnă vreo 20 de ore pe săptămână, uneori fac și duminica. Antrenamentele de haltere se fac la intensități între 80-100% din forța maximală, deci cred că sunt unele destul de intensive. Dimineața fac un antrenament bazat pe exerciții de forță, iar după-amiaza exerciții de tehnică (smuls și aruncat), la fel ca probele noastre din concurs dar mult mai aprofundat. Lucrez și exerciții auxiliare pentru fiecare stil în parte, câteva exerciții și din lamura culturismului și la final, important în orice sport: stretchingul. Acesta relaxeaza mușchii, iar după un antrenament greu este indicat. Ajută si la îmbunătățirea mobilității, calitate de bază în aproape orice sport. Eu cred că si un om care nu face des activități fizice, ar trebui să facă stretching din când în când.

Maria Grigoriu, antrenament haltere - interviu invatam programare

8. Care e cea mai mare rasplata pentru efortul depus?

Succesul de la competiții este cea mai mare răsplată. Știi pentru ce ai muncit, pentru ce ai stat departe de părinți, pentru ce ți-ai sacrificat timpul, pentru ce ai îndurat dureri, bătături rupte, etc. Pe podium uiți de toate și simți că nu ai muncit degeaba, iar când ești aplaudat, este un sentiment de nedescris. Te simți apreciat.

9. Cateva sfaturi de final?

Eu sunt genul de om care nu prea ascultă sfaturi, așa că nu sunt în măsură să dau. Dar aș putea să spun din propria experiență că dacă lași lucrurile să vină de la sine și te bucuri de orice antrenament și orice competiție la care participi, rezultatele frumoase nu vor întârzia să apară. Și mi-am dat seama abia după ce am “disperat” practic după fiecare eșec, iar lucrurile evoluau în mai rău. Trebuie să te bucuri de orice, fie el eșec sau succes. Fac parte din viața de sportiv și au și ele scopul lor.

Pe mine cel mai mult la Maria m-au impresionat determinarea si curajul de a vorbi despre binevoitorii din jurul nostru. Binevoitorii din jurul nostru exista, fie ca ei sunt bine intentionati sau nu. Unii ne pot fi prieteni sau rude, multi ne vor binele (sau nu). Important este sa ne dam seama ce vrem noi cu adevarat si sa filtram sfaturile lor astfel incat sa alegem de acolo ceea ce ne ajuta. De ce? Pentru ca multe sfaturi binevoitoare sunt utile persoanelor care ni le dau si nu noua. Pentru ca e usor sa primesti un sfat neavizat si in necunostinta de cauza care sa te descurajeze. E mult mai bine sa cerem un sfat avizat, care vorbeste in cunostinta de cauza.

Tie ce ti-a placut la Maria? Ce intrebari ai pentru ea?

(Visited 70 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *